Dor de Samothraki

Am fost prin multe locuri din Grecia - pe continent sau pe insule, în unele chiar de mai multe ori, dar multă vreme nu am înțeles de unde vine atracția tuturor pentru această țară. Prima călătorie am făcut-o în Halkidiki și la final am rămas cu o oarecare dezamăgire – probabil că imaginea idealizată a Greciei din mintea mea depășea ce am găsit acolo...sau ce am putut înțelege în momentul respectiv din acea călătorie...doar erau atâtea alte țări care îmi păreau mult mai frumoase...

Cu timpul am început să apreciez anumite lucruri – culoarea mării, întinderile nesfârșite de măslini, simplitatea și savoarea bucătăriei grecești, gustul cafelei, bătrânele îmbrăcate în negru sau bătrâneii ieșiți la cafenele, jucând table sau pândind spectacolul străzii.

Și apoi, într-o zi m-am trezit că îmi lipsea ceva. La început nedefinit, a prins contur încet, încet – era starea pe care mi-o dădea Grecia - incredibila senzație de relaxare și de optimism. Atunci, făcând inventarul locurilor prin care am fost, am înțeles de ce Samothraki mi-a rămas în inimă – pentru că acolo simți cel mai bine această stare, pentru că ți se pare că ești undeva la capătul pământului, într-un loc special, care te încarcă cu energia sa pozitivă.

Nu vei găsi în Samothraki incredibila culoare azurie a apelor din Lefkada sau din Corfu sau din Zakynthos, nici plajele întinse de nisip fin sau de marmură din Thassos, nici căsuțele albe din Santorini ori Skiathos, nici orașele medievale din Rhodos, nici zumzetul marilor stațiuni forfotind de lume.

Vei găsi în schimb autenticitate și simplitate, frumusețe sălbatică, mici sate pierdute printre munți și vei descoperi câte ceva nou la fiecare reîntoarcere. Pentru că, dacă te-ai îndrăgostit de insulă la prima vedere, te vei întoarce iar și iar și iar...