Drumeție pe râul Fonias, până la cascada Kleidosi

Fonias este cel mai cunoscut și mai important râu din Samothraki. Izvorăște din culmile muntelui Saos și se varsă în mare undeva la est de Therma. Curge pe alocuri vijelios și formează pe cursul său mai multe cascade și vathre, piscinele naturale săpate în piatră, care sunt specifice insulei. În timpul verii valea sa este plină de oameni, porniți să descopere traseele montane sau pur și simplu să caute răcoarea apei și a pădurii.

Fonias înseamnă "ucigaș, criminal". Poate cândva, în vechime, cineva și-a găsit sfârșitul în apele sale. Sau poate că în urma ploilor abundente râul devine atât de învolburat încât provoacă pagube și distrugeri, justificând astfel conotația negativă a denumirii. Fonias este cel care dă și numele turnului medieval de lângă gura sa de vărsare, dar și numele berii artizanale produse pe insulă, Fonias Pale Ale.

Punctul de plecare pe traseu

Traseul pe valea râului începe în partea de nord a insulei, cam la 5 kilometri cum te îndrepți dinspre Therma către plaja Kipos. Imediat după ce treci un pod, vei vedea o parcare pe partea dreaptă a drumului. Primăvara și toamna sunt suficiente locuri, dar în lunile iulie și august nu mai e spațiu disponibil, iar mașinile se lasă și pe marginea șoselei. Tot vara, în parcare și la începutul potecii mai întâlnești tot felul de personaje boeme care vând bijuterii, miere sau condimente locale.

Un sfat: stai departe de toaletele din partea stângă - sunt inutilizabile!

Prima cascadă: Fonias

Drumul până la prima cascadă a râului este ușor și poate fi parcurs inclusiv de către copii. Este o potecă ce te poartă, fără mari diferențe de nivel, de-a lungul văii, printr-o pădure ce pare scoasă din basmele copilăriei – pădurea fermecată, cu platani seculari, cu trunchiuri scobite și ramuri încolăcite, cu forme stranii. Unii spun că locul este încărcat cu multă energie, de aceea copacii ar crește atât de ciudat. Libelule străvezii de un albastru electric îți dau târcoale și câteodată se lasă fotografiate, așezându-se pe mâna ta. Fluturi colorați zboară printre flori, iar în apă mai vezi din când în când câte o broscuță. Pe alocuri vegetația este deasă și poteca trece printre ferigi înalte, care îți trec de genunchi, iar peisajul seamănă cu o junglă. Din când în când râul formează locuri numai bune de scăldat.

Drumul este marcat cu bulină roșie, însă marcajul este atât de șters încât arareori îl vezi. Ține minte doar să urmezi cărarea și valea râului. La un moment dat, cam după 30 de minute de mers în ritm ușor, trebuie să o iei chiar pe lângă râu, peste niște stânci.

La finalul traseului ajungi la o vathră mare, care este ascunsă de o întinsă suprafață stâncoasă pe care adesea lenevesc la soare turiști mai mult sau mai puțin îmbrăcați. Pe partea stângă, niște semne agățate de copaci te avertizează că de aici vei continua pe propria răspundere. Pe ele cineva și-a vărsat oful în limba engleză cu privire la proasta marcare a traseului. Ca să vezi cascada, trebuie să traversezi râul peste niște pietre și să urci o pantă mai abruptă, de unde căderea de apă de aproape 15 metri înălțime ți se înfățișează pe partea opusă, în toată splendoarea ei.

Traseul se parcurge cam în jumătate de oră de mers alert, respectiv 45 minute - 1 oră de mers mai lent, cu opriri pentru fotografii și admirat peisajul.

Cascada Gerania

Pentru cea de-a două cascadă trebuie să continui urcușul destul de abrupt pe panta unde ai ajuns traversând râul. De aceasta dată, marcajul bulină roșie este vizibil, însă traseul este mai greu și nu mai este recomandat copiilor.

Pentru câteva minute poteca urcă accentuat pe munte iar apoi devine mai lină, cotind spre stânga, către râu. Vederea se deschide spre țărmul de nord al insulei. De aici îți dai foarte bine seama cât de verde este Samothraki, vegetația ajungând până spre mare. La un moment dat niște săgeți roșii pictate pe stânci îți indică un drum spre dreapta, spre cascada Kleidosi, dar ca să ajungi la Gerania trebuie să urmezi drumul înainte, până la o coborâre spre râu. Odată ce ai coborât, un peisaj paradisiac îți va apărea în fața ochilor. Cascada, numită și "cascada nudiștilor", nu este atât de înaltă și impresionantă ca prima, însă locul pare desprins din poveste. Apa se varsă într-o vathră întinsă, limpede și rece, de o culoare albastru-verzuie. Este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe insulă.

Timp de parcurs de la prima cascadă până la Gerania: 20-30 de minute.

Cascada Kleidosi

La Kleidosi ajungi un pic mai greu, întrucât necesită mai multă atenție și un timp mai îndelungat de parcurgere a traseului.

Recapitulăm: ai pornit din parcare, ai ajuns la prima cascadă, ai urcat panta și ai continuat să mergi pe drumul marcat preț de vreo 10 minute. Aici întâlnești semnul (e mult spus semn, căci e doar o inscripție pe o piatră, destul de greu de înțeles) și săgeata spre Kleidosi.

Poteca începe să urce din nou, trece printre copaci cu trunchi alb și neted, decojit de scoarța roșiatică, iar din când în când iese în goluri de unde îți oferă o frumoasă priveliște asupra mării, dar și asupra canionului râului Fonias.

Traseul este mai obositor și are o parte un pic mai dificilă, când trebuie să traversezi o coastă de munte ținându-te de colțurile de stâncă, în timp ce în jos se deschide o vale prăpăstioasă. Cel puțin această porțiune necesită multă atenție. După ce ai trecut de ea, drumul începe să coboare până la valea râului, care este minunată aici și apoi urcă iar destul de abrupt până la vathrele săpate în stâncă. Undeva în partea stângă se vede doar o parte a cascadei. Ca să o vezi în întregime trebuie să mai urci un pic (marcaje nu mai sunt).

Cu cei 35 de metri ai săi, Kleidosi este cea mai înaltă cascadă a insulei (nu vorbim aici de Kremastos, care se varsă direct în apă în partea de sud) - atât de înaltă încât nu o poți cuprinde pe toată cu privirea. Numele este derivat din verbul kleidono, adică "a încuia" și înseamnă "încheietură". Te duce cu gândul la ideea de loc închis, încuiat - locul în care cele două părți ale muntelui se închid și lasă doar apele cascadei să treacă printre ele.

Durata traseului este de circa 2 ore, cu pornire din parcare și fără trecere pe la Cascada Gerania.

Echipament

Chiar dacă vei întâlni (inclusiv pe drumul către Kleidosi) oameni în șlapi sau în picioarele goale, ia-ți încălțări de munte. Nu pot să accentuez suficient de mult cât de important este să ai încălțăminte adecvată, cu talpă mai groasă, care să te protejeze de pietre și de bolovani și care să te împiedice să aluneci pe stânci, pe porțiunile cu frunze uscate sau cu pământ. Am văzut cu ochii mei oameni care nu aveau echipament potrivit și care suferiseră accidente pe traseu.

De asemenea, o șapcă sau o pălărie te vor proteja de arșița soarelui în părțile în care poteca iese din pădure.

Dacă nu ești adeptul nudismului, ia și costumul de baie. La urma urmei, o baie în apa racoroasă a vathrelor este printre experiențele de încercat în Samothraki.

Pont

La întoarcerea de pe traseu nu pleca direct, ci fă o pauză la taverna de peste drum, Ι Gefira tou Fonia ("Podul lui Fonias"). Se află într-o grădină mare, plină de verdeață, cu copaci și hortensii, cu hamace și decorațiuni colorate ce atârnă din pomi. Este locul ideal să îți tragi sufletul, să bei o bere sau un tsipouro local, sau chiar să iei o gustare sau o masă. Taverna este deschisă doar în timpul verii.