Victoria (Niki) din Samotraki, vedeta insulei

Statuia zeiței Nike (în greacă Niki) din Samothraki, cunoscută și drept "Victoria înaripată din Samotrace" sau "Victoria de la Samothrace" este, fără îndoială, cel mai cunoscut simbol al insulei. Faima sa a ajuns în toate colțurile lumii, fiind considerată o capodoperă a antichității.

Statuia se găsește astăzi la Muzeul Luvru, dar amintirea sa este cât se poate de vie în Samothraki. Reprezentări și menționări ale lui Niki se găsesc peste tot pe insulă – de la copia sa fidelă, aflată în fața Muzeului de Arheologie din Palaiopoli și sculptura modernă din Kamariotissa, până la suvenirele din magazine sau denumirile de cafenele precum I Gonia tis Nikis ("Colțul lui Niki"), de asociații (Niki - Cooperativa Agricolă a Femeilor din Samothraki sau Cooperativa Cultivatorilor de Măslini Niki) sau de hoteluri (Hotel Niki Beach).

Descoperirea lui Nike și drumul spre Paris

La 15 aprilie 1863, Charles Champoiseau, viceconsul al Franței la Adrianopole (astăzi Edirne) și totodată arheolog amator, găsea în mica insulă Samothraki,  stăpânită pe atunci de turci, părți din corpul unei statui. Cel care a făcut descoperirea a fost un muncitor grec care lucra la săpături și care i-a strigat lui Champoiseau: "Domnule, am descoperit o femeie!". Statuia a fost găsită împrăștiată în 118 bucăți în zona Sanctuarului Marilor Zei. Această fragmentare se explică și prin modul de lucru al artiștilor din perioada elenistică: întâi se realizau părțile componente, care erau apoi asamblate. Se presupune că sculptura s-a prăbușit și s-a spart ca urmare a unui mare cutremur, în jurul anului 60 d.Hr. 

Imediat după descoperire, Chaimposeau a cerut aprobarea Imperiului Otoman pentru a trimite statuia în Franța. La transport a fost folosită o navă franceză de război, iar pe 11 mai 1864 Nike sosea la Luvru. La renovarea care a avut loc în perioada 2013-2014, specialiștii muzeului au ajuns la concluzia că sculptura a suferit deteriorări în timpul acelui drum.

În anul 1866, Nike era expusă pentru prima dată în muzeu, însă fără prora pe care se sprijină astăzi. Abia în 1875 arheologii austrieci care făceau cercetări în Samothraki și-au dat seama că bucățile de marmură gri pe care Champoiseau le ignorase, crezând că aparțin unui monument funerar, constituiau de fapt prora navei pe care artistul antic o sculptase ca bază pentru zeița înaripată. Prora a fost și ea transportată la Luvru, așa că din anul 1884 statuia reasamblată a fost expusă deasupra scării Duru.

În timpul săpăturilor făcute mult mai târziu, în 1950, Karl Lehmann și echipa sa de arheologi au găsit, în zona în care se făcuse descoperirea inițială, palma dreaptă a statuii. Două degete au fost descoperite de soția lui Lehman, Phyllis Williams, la Viena, printre fragmentele excavărilor de sec. XIX aflate într-un depozit al Muzeului de Artă. Și aceste părți au luat drumul Muzeului Luvru, fiind astăzi restaurate și expuse într-o vitrină, în partea stângă, cum te uiți la Niki.

În Sanctuarul Marilor Zei s-au mai găsit de-a lungul timpului alte două statui ale zeiței Nike înaripată. Prima este o copie care datează din perioada romană și a fost găsită de arheologii austrieci, fiind astăzi expusă la Muzeul de Istoria Artei din Viena. A doua a fost găsită în anul 1949 de arheologii americani și s-a aflat până în 2014 la Muzeul Arheologic din Samothraki, urmând să fie expusă din nou, după finalizarea lucrărilor de restaurare.

Cine a fost autorul Victoriei din Samothraki și care era rolul statuii?

Pentru o bună perioadă s-a crezut că statuia a fost un semn de mulțumire adus de Dimitrios Poliokritis (337-283 î.Hr.) după învingerea flotei lui Ptolemeu în largul coastelor Ciprului, în jurul anului 290 î.Hr. Astăzi, cea mai acceptată ipoteză este că opera a fost comandată la sfârșitul sec. al II-lea î.Hr. sculptorului Pythokritos de către locuitorii din Rhodos, cu scopul de a mulțumi Marilor Zei pentru victoria navală obținută împotriva lui Antioh al III-lea al Siriei.

Cu certitudine se știe doar că statuia avea rolul de a comemora o bătălie pe mare și că a fost realizată în epoca elenistică, probabil între anii 220 și 185 î.Hr.

Zeița Nike este înfățișată aterizând pe prora unei nave, cu aripile deschise, fiind vizibilă de la depărtare. Rolul ei era cel de a anunța victoria și, cel mai probabil, avea brațul drept ridicat – și aici, părerile se împart: fie pentru a saluta, fie pentru a trâmbița izbânda, fie pentru a ține o coroană.

Caracteristicile statuii

În forma actuală, Nike este alcătuită din mai multe bucăți principale: o bucată mare de la bust până la picioare, partea de sus a bustului și aripile. Aripa stângă a fost reasamblată din mai multe fragmente, iar aripa dreaptă, din care fuseseră găsite doar câteva mici părți, a fost refăcută de specialiștii de la Luvru, copiind-o în oglindă pe cea stângă.

Statuia este monumentală, măsurând (cu tot cu proră) 5,57 m înălțime și este construită din marmură albă de Paros. Prora navei pe care se sprijină este realizată din marmură de Rhodos de culoare gri.

Având în vedere că partea sa stângă este mai atent lucrată, se presupune că intenția sculptorului a fost ca statuia să fie văzută de către public din partea stângă, cam la trei sferturi din profil. Procedura era comună în perioada elenistică.

Deși capul și brațele statuii nu au fost găsite nici până în ziua de astăzi, acest lucru pare că nu face decât să sporească forța de expresie și farmecul pe care Nike îl exercită asupra privitorului.

Restaurarea lui Niki

În anul 2013, Muzeul Luvru a organizat o campanie de strângere de fonduri destinate restaurării lui Niki din Samothraki. S-au strâns astfel 4 milioane de Euro și a fost posibilă demararea lucrărilor.

În perioada 2013-2014 statuia a fost curățată și analizată cu atenție, ocazie cu care s-au descoperit pigmenți de vopsea albastră, ceea ce duce la ipoteza că, inițial, cel puțin o parte a statuii era colorată.

Încercările de repatriere

În februarie 1999, locuitorii din Samothraki au adresat mai multe scrisori politicienilor din Grecia, pentru a solicita reîntoarcerea statuii în locul în care a fost găsită. Demersurile nu au avut însă niciun rezultat.

În luna august a aceluiași an, artistul american Max Mulhern a creat o replică modernă din aluminiu a statuii, pe care a adus-o personal pe insulă pentru a o oferi în dar locuitorilor, însă Ministerul Culturii din Grecia nu a fost de acord cu amplasarea acesteia pe locul inițial, așa că statuia cea nouă a fost îngropată undeva lângă mare. Povestea drumului acestei statui către Samothraki a fost descrisă în documentarul Max et la sculpture qui marche.

O altă încercare de a o readuce pe Nike în țara sa natală a fost făcută de Grecia în 2013, dar fără succes.

Cei care vizitează acum insula Samothraki pot vedea doar o copie exactă a statuii, realizată din marmură de Thassos și expusă din toamna anului 2021 în fața Muzeului de Arheologie din Palaiopoli. O altă copie fidelă, realizată de aceeași firmă, se găsește și în fața Prefecturii din Alexandroupolis.

În anul 2023, Comisia de Antichități din Evros a realizat un site despre Niki din Samothraki.