Chora, orășelul agățat de munte

Capitala insulei se numește Chora (pe unele hărți sau indicatoare o vei găsi chiar sub numele de Samothraki). Printre altele, cuvântul chora are și acest înțeles - de "capitală a unei insule". În dialectul local, i se spune Chourgio.

Câteva cuvinte despre Chora

Chora nu este, așa cum poate te-ai aștepta, un port sau o localitate la malul mării, ci este situată înspre interior, în partea de nord-vest, într-o mică depresiune ascunsă între culmile Muntelui Saos. Mai exact – la poalele Muntelui Ai Giorgis, la o altitudine de 2-300m.

Nu se cunoaște perioada exactă în care locuitorii s-au mutat în această parte a insulei, dar se cunoaște motivul: locul unde este așezată Chora era ascuns privirii dinspre mare și mai puțin accesibil. Era deci ferit de atacurile piraților, care au reprezentat, timp de secole, una dintre principalele amenințări. Dacă vei fi atent în timpul călătoriei cu feribotul spre Samothraki, vei vedea că există doar un singur punct din care așezarea este vizibilă: este locul în care râul Katsabas se varsă în mare. Astfel, chiar dacă se află la doar 5-6 km distanță de țărm, Chora rămâne ascunsă privirii.

Până prin anii '80, Chora a fost principala așezare din Samothraki. Cu trecerea timpului, o mare parte din populație s-a mutat în portul Kamariotissa, iar Chora numără astăzi doar vreo 6-700 de locuitori (al căror număr se reduce la circa 200 în timpul iernii). Chiar dacă nu mai este cea mai mare localitate, a rămas capitala administrativă a insulei. În Chora se află primăria, pompierii, centrul cultural, biblioteca și centrul medical (din păcate, într-o continuă renovare după inundațiile catastrofale din toamna anului 2017).

"Capitala" sună oarecum pretențios. Chora este de fapt un sătuc tradițional pitoresc, străjuit de două înălțimi – Vrychos (unde se află ruinele unei așezări din epoca fierului) spre vest, respectiv Koukos spre est. Casele de piatră ce par să se îngrămădească unele în altele sunt construite în amfiteatru, în șiruri paralele ce urmează curbele de nivel, astfel încât lumina soarelui să poată ajunge peste tot. Acoperișurile cu țigle cărămizii sunt fixate cu pietre, care le protejează de vânturile puternice.

Cele mai multe case au două etaje și balcon și datează de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea. Aspectul de astăzi al Chorei este în mare parte rezultatul reconstrucției după distrugerile provocate de puternicul cutremur de la începutul anului 1893. Se spune că din cele 600 de case din Chora, au rămas atunci în picioare doar 100. Înainte de cutremur, casele aveau acoperișul plat (aetsa), tradițional pentru construcțiile din bazinul mediteraneean și din ce în ce mai rar întâlnit în prezent. Construcțiile ulterioare au primit influențe urbane, venite din partea continentală. Casele încep să fie mai mari, iar acoperișurile, în două sau patru ape, sunt acoperite cu țiglă.

În caldarâmul Chorei, dacă te uiți cu atenție, poți observa bucăți de marmură provenite din Sanctuarul Marilor Zei din Paleopoli. Tot de acolo erau aduși și cilindrii cu care, atunci când veneau ploile de toamnă, se presa amestecul de alge, lut și pământ pe acoperișul tradițional aetsa, pentru a-l impermeabiliza.

Cum ajungi în Chora?

Există trei drumuri de acces în Chora. Cel mai frecventate sunt cele care pornesc din Kamariotissa și Paleopoli. Un alt drum o leagă de Alonia și de partea de sud-vest a insulei.

Dacă vii dinspre Paleopoli, poți lăsa mașina sus, pe drumul care urcă spre cetate. Dacă vii dinspre Kamariotissa, există mai multe locuri de parcare în partea de jos, în apropiere de stația de pompieri. În lunile iulie-august, atunci când este aglomerat, cel mai probabil vei găsi loc liber doar în marea parcare care se află la intersecția drumurilor care vin dinspre Kamariotissa și Paleopoli (dacă vrei să urci pe la cetate, vei avea un pic de mers pe jos).

În niciun caz nu urca cu mașina în localitate! Cel mai probabil o vei zgâria sau te vei bloca pe o străduță, de unde îți va fi greu să te întorci.

Ce să faci în Chora?

Chora este un obiectiv turistic în sine, așa că cel mai bun lucru pe care îl poți face este pur și simplu să te plimbi și să te bucuri de atmosferă. Este o veche așezare fermecătoare, cu străduțe înguste, pietruite și labirintice (în cazul său, harta de pe Google Maps este aproape inutilă), construite în pantă, întrerupte din când în când de câteva piațete și platani. Încă din anul 1978, statul grec a declarat-o "localitate tradițională conservată".

Din vârful stâncii care străjuiește Chora, ruinele cetății medievale domină împrejurimile. Fortăreața a fost construită în anii 1431-1433, de Gateluzzi, ca parte dintr-o încercare mai amplă de a fortifica insula. Conducătorii de origine genoveză au stâpânit în Samothraki timp de 25 de ani, în perioda 1430-1455. Lor li se datorează și construcția celor trei turnuri din Paleopoli, dar și a turnului de pe plaja Fonias. Poți vizita cetatea în timpul sezonului turistic, de joi până duminică, între orele 08.30 și 15.30. Intrarea este gratuită.

Dacă mergi pe straduța ce trece prin fața cetății, pe care de obicei își fac veacul mai multe pisici, o săgeată spre stânga îți va indica o mică biserică, dedicată Intrării în Biserică a Maicii Domnului, construită în anul 1875.

Continuând să mergi înainte, vei ajunge la brutăria tradițională, care funcționează în Samothraki încă din anul 1853. Este deschisă în lunile de vară și, dacă treci pe acolo în timpul dimineții, poți gusta plăcintele și pâinea coaptă în cuptorul cu lemne.

Câteva case mai încolo este un magazin cu bijuterii și simpaticul To Gid' – Goat Shop, de unde poți cumpăra o mulțime de suvenire imprimate cu desene amuzante ale caprelor omniprezente în Samothraki. În apropiere se găsește și un atelier de produse din ceramică.

Pe strada din spate, aflată mai sus și paralelă cu cea care trece prin fața cetății, poți vizita în timpul verii, în mod gratuit (donațiile sunt binevenite), o colecție etnografică privată. Este casa în care a copilărit Maria Ververi, poet, artist și etnograf. Ea este cea care te întâmpină de obicei, dornică să împărtășească povești și amintiri. În apropiere se află bisericuțele Agios Evplos și Agios Dimitris.

Continuând drumul de jos, vei ajunge la cea mai importantă biserică a insulei – Biserica Adormirea Maicii Domnului, datând de la sfârșitul sec. al XIX-lea. În interior se păstrează craniile celor cinci neomartiri din Samothraki, omorâți de turci în timpul măcelului din anul 1821. Tot aici este și cea mai îndrăgită icoană, adusă de la capela Panagia Krimniotissa, care se găsește pe o stâncă, în apropiere de plaja Pachia Ammos. Dacă te vei găsi prin preajmă într-o dimineață de duminică sau de marile sărbători religioase, vei vedea cum localnicii, cochet îmbrăcați, ies de la slujbă ținând în mână buchețele de busuioc. În data de 15 august are loc în Chora cea mai mare sărbătoare a insulei, închinată Fecioarei. Slujba religioasă este urmată de mâncare tradițională și dansuri, în piața de lângă biserică.

Chiar lângă biserică se află Muzeul Etnografic al insulei. Merită să-l vizitezi pentru a vedea câteva elemente ale vieții de odinioară a locuitorilor din Samothraki.

În apropiere, mergând spre piațeta unde vara se adună toată lumea, vei mai găsi un magazin de haine (Koutraki) și câteva magazine cu suvenire. Altele se află cum cobori spre parcarea de lângă stația de pompieri.

Jos, în fața clădirii (în reconstrucție) a Centrului de Sănătate, se află un monument. A fost ridicat în amintirea celor 700 de locuitori ai insulei, măcelăriți de turci în anul 1821. Locul se numește în dialect Efkas (de la Eptakosia, însemnând "700", adică numărul celor uciși).

Hoinărind prin Chora, vei mai întâlni și alte bisericuțe. Printre ele se numără Agios Stefanos (Sfântul Ștefan), pictată cu alb și albastru, Biserica celor Cinci Neomartiri (pe partea opusă cetății, construită în 1836) și Nașterea Fecioarei (în valea din stânga, cum vii dinspre Kamariotissa, lângă ruinele unei vechi mori). Un drum care ocolește înălțimea Vrychos te duce la biserica Zoodohos Pigi ("Izvorul Tămăduirii"), cu o vedere frumoasă către golful Kamariotissa.

Dacă ești în căutarea unui loc liniștit și umbros, fă o plimbare prin pădurea de pini de deasupra Chorei. Pinii au fost plantați prin anii '50, pentru a proteja locuitorii așezării de inundații și de alunecările de teren. Clădirea de piatră din pădure aparține Oficiului Silvic și tot acolo se află o mică biserică dedicată Sfintei Treimi. Se spune că în anul 2008, această biserică ar fi salvat, în mod miraculos, localitatea de incendiu.

O scurtă plimbare poți face și pe drumul de pământ de lângă terenul de sport (la stângă, cum mergi spre Alonia). Vei ajunge la două bisericuțe: Sotiros, lângă care se află ruinele unei taverne cândva faimoase pe insulă și Agios Giorgios. Cea dintâi (numele înseamnă "Salvatorul") are sărbătoarea pe 6 august, când localnicii din Chora vin aici să celebreze Schimbarea la față.

Mai sus de terenul de sport, un alt drum urcă spre bisericile Agia Kyriaki ("Sfânta Duminică") și Panagia tis Koufis ("Fecioara Surzilor") unde, conform tradiției, se duceau să se vindece cei cu probleme de auz.

Unde mânânci și bei în Chora?

Taverne

Cele câteva taverne din Chora sunt deschise doar în timpul sezonului turistic.

În piațeta dedicată lui Nikolaos Fardys, om de cultură născut în Samothraki, se află Taverna 1900. (Casa lui Fardys există încă și a fost transformată în pensiune).

Pe străduța care urcă dinspre stația de pompieri este Taverna To Stenaki, al cărei meniu, bazat pe produse locale și de sezon, se schimbă frecvent.

Lângă brutăria tradițională și având aceiași proprietari, pe unul dintre puținele acoperișuri tradiționale (dacă nu singurul) care s-au mai păstrat în Chora, funcționează în timpul verii Taverna Aetsa.

Pentru o experiență simplă și autentic locală, încearcă Taverna Chondros, aflată în partea de jos, peste drum de parcarea de lângă pompieri.

Mâncare gătită (și bună) vei găsi și la ouzeria tradițională Kesmes, care își ia numele de la fântâna de piatră aflată lângă vechea primărie.

Cafenele și baruri

Nu or fi prea multe taverne în Chora, dar baruri și cafenele sunt - multe dăruindu-ți o vedere minunată. La unele dintre ele găsești și omlete, clătite, deserturi sau chiar farfurii cu gustărele (mezedakia) – vezi și articolul despre mâncarea din Samothraki.

Sus, chiar lângă cetate, este cafeneaua O Pyrgos ("Turnul"). Este deschisă doar în timpul verii, oferă mic dejun și deserturi de casă, iar băncuțele de pe margine au o priveliște tare frumoasă.

Lângă magazinul Goat Shop este cafeneaua Meltemi (meltemi este numele unui vânt puternic – vezi articolul despre vremea în Samothraki). Este deschisă tot timpul anului și are o terasă la înălțime, umbrită de viță de vie.

Puțin mai departe este cafeneaua Kalderimi (deschisă în tipul sezonului), cu deserturi și un mic balcon cu vedere spre casele din Chora.

În piața principală vei găsi mai multe baruri și cafenele. Trapeza Café, deschisă din primăvară până prin octombrie, funcționează în sediul fostei bănci (de unde și numele – trapeza se traduce prin "bancă"). Cafeneaua are un interior cald și frumos decorat și un balconaș cu vedere. Găsești aici mic dejun, clătite, gustări, salată grecească, deserturi, înghețată și lichioruri de casă.

Chiar lângă, este cafeneaua Alekas ("cafeneaua Alecăi"), în stil tradițional, frecventată foarte mult de localnici.

Un pic mai încolo este Lefkos Pyrgos ("Turnul Alb"), o cafenea-cofetărie al cărui proprietar, patiser chef, trăiește în timpul iernii în Franța. Cafeneaua este cunoscută pentru dulciuri, în special pentru desertul numit pissa kai poupoula ("smoală și puf") – un fel de tartă cu ciocolată și înghețată. Tot aici vei găsi o largă selecție de beri artizanale și de cocktailuri.

Peste drum este Lydia, un bar de cocktailuri, iar mai încolo cafeneaua Dimitris.

În partea de jos, lângă monumentul ridicat în amintirea masacrului din 1821, este cafeneaua O Stathmos ("Popasul"). Este deschisă tot timpul anului, oferă și deserturi la pahar și este frecventată și ea de mulți localnici.

Brutării și cofetării

Pe lângă brutăria tradițională a familiei Antonis, deja pomenită mai sus, în Chora se află și brutăria Salamanis.

Un magazin cu deserturi de casă și produse locale, pe care ți-l recomand în special pentru ciocolata artizanală, este Samothraki, aflat chiar lângă stația de pompieri.

Te cazezi sau nu în Chora?

Ca de obicei, răspunsul depinde de preferințele și de obișnuințele tale. În ultimul timp, vechile case de piatră din Chora s-au transformat în studiouri de închiriat (cu avantajele și dezavantajele care decurg din acest tip de turism). Cele mai multe unități de cazare sunt de acest fel. Un hotel frumos renovat și amenajat este Axiokersa.

Dacă îți plac așezările tradiționale, Chora poate reprezenta o variantă bună de cazare. Nu ești pe malul mării, dar ai parte de o vedere frumoasă și ai la îndemână cele mai frumoase baruri și cafenele de pe insulă. Unitățile de cazare de tip studio sau apartament pot fi și un avantaj pentru familiile cu copii.

Ține cont totuși că în afara sezonului turistic marea majoritate a localurilor din Chora sunt închise. De asemenea, ca să ajungi la mai multe unități de cazare, va trebui să lași mașina în parcarea de jos și să urci cu bagajele pe străduțele uneori abrupte.