Alonia, "inima" agricolă a insulei Samothraki

Alonia se găsește în nord-vestul insulei Samothraki, mai spre interior, la 3 km de Chora și la 5 km de Kamariotissa. Nu este un sat turistic și probabil nu se va număra printre obiectivele pe care le vei vizita dacă te afli prima dată pe insulă. Dar, dacă ești un iubitor de Samothraki, sigur îți vei dori să afli mai multe despre viața de zi cu zi a locuitorilor. Iar Alonia este locul potrivit - nu are taverne, nu are unități de cazare, iar turiștii care se opresc pe aici sunt puțini.

Alonia este o raritate în peisajul demografic al insulei - populația a crescut cu 54% față de anul 2011, numărând, conform datelor oficiale din cel mai recent recensămant (din anul 2021), 448 de locuitori permanenți. Satul a devenit astfel a doua cea mai mare așezare din Samothraki, după portul Kamariotissa, depășind capitala Chora.

Spre deosebire de partea de nord, dominată de platani, în Alonia vei întâlni mai curând grădini și livezi de pomi fructiferi și măslini. Acest lucru se datorează microclimatului diferit, tipic mediteraneean. Prin curțile din sat ai să zărești smochini, duzi, gutui, viță de vie, rodii, peri cu fructe mici și roșii (o varietate care în trecut era mult mai răspândită și de care cei de pe insulă erau foarte mândri) sau chiar palmieri.

Dincolo de Alonia, spre mare, se întinde zona agricolă din Samothraki, numită sugestiv Kampos (κάμπος se traduce prin "câmp, șes"). Ca atare, locuitorii se ocupă în principal cu agricultura. Chiar numele localității este strâns legat de această ocupație tradițională - cuvântul alonia înseamnă "zone de treierat". Până prin anii 1960, fiecare familie avea propria arie de treierat - un spațiu circular, bătătorit, pe care vara își treiera recoltele de cereale.

În aceeași perioadă, pe la jumătatea secolului trecut și până prin anii 1970 (când tot mai mulți locuitori au început să migreze în Germania), satul era cunoscut pentru lăutarii pricepuți și pentru petrecerile și dansurile tradiționale care se organizau aici. În prezent, se mai organizează câteva petreceri în timpul sezonului turistic, în special în luna august (ca și în celelalte sate de pe insulă).

Alonia nu are taverne, dar are două mici cafenele tradiționale, unde se adună localnicii la vorbă, cafea, tsipouro și mezedakia (despre cele din urmă poți afla mai multe din articolul despre mâncarea tradițională din Samothraki). Mulți vorbesc în dialectul insulei și, chiar dacă știi limba greacă, îți va fi greu să îi înțelegi.

Prima cafenea se află la intrarea în sat dinspre Kamariotissa (sau dinspre Makrylies, dacă vii dinspre sudul insulei), vizavi de capela Agios Nektarios.

A doua cafenea este un pic mai sus, pe partea stângă a drumului și se numește Yparcho. În același loc funcționează și un super market. Cafeneaua își ia numele de la un cunoscut cântec (Yparcho - "Exist") al popularului cântăreț Stelios Kazantzidis.

Îți sugerez să lași mașina la intrarea în localitate, în parcarea de lângă capelă (unde există și o stație de autobuz). Capela este dedicată Sfântului Nectarie (Agios Nektarios) și a fost construită în anul 1972, puțin mai sus față de drum, într-o zonă cu vedere frumoasă, unde se află și un loc de joacă pentru copii.

De aici, plimbă-te în sus, fără grabă, pe străduțele din sat, până la biserica principală din Alonia, pe care o poți zări de la distanță. Οbservă casele - unele tradiționale, din piatră, în stilul insulei, altele noi și moderne, cu grădini verzi și îngrijite.

Din drumul principal poți vedea, uitându-te către dreapta bisericii, și fosta școală a satului, având în spate Muntele Saos. Din păcate, acum este în ruină - ferestrele sunt sparte, iar bucăți din acoperiș lipsesc.

Înainte de a ajunge la biserică, o săgeată spre dreapta indică drumul spre Agia Marina. Dacă îl urmezi, vei ajunge la o mică capelă, construită în anul 1963 și dedicată Sfintei Marina.

Mai sus față de drumul principal, dar spre stânga, se mai găsește o bisericuță. Are hramul "Intrarea în Βiserică a Maicii Domnului" și a fost construită în anul 1971.

Revenind la drumul principal, în partea de sus a satului, în apropiere de ieșirea către Chora, vei găsi Biserica Agios Modestos. Aceasta este închinată Sfântului Ierarh Modest și adăpostește o părticică din moaștele acestuia. Construcția lăcașului de cult a început în anul 1955, iar sfințirea a avut loc în 1972. Un rol esențial în ridicarea bisericii l-au avut localnicii. Aceștia au cărat piatra de construcție de pe un deal din apropiere, cu ajutorul animalelor. Dacă nu mergi duminică dimineața, cel mai probabil vei găsi biserica încuiată.

De la biserică, urmând niște drumuri de pământ spre Xiropotamos, poți ajunge în circa o oră la dealul Agia Anemi. În vârful său, la aproape 500m, se găsesc resturile unei așezări din epoca fierului, iar în apropiere sunt ruinele bisericuței bizantine Agia Anemi ("Sfânta Vânturilor").

Tot în Alonia, dar pe un drum lateral aflat spre vest, în afara localității, se află baza militară din Samothraki. Dacă se va mai întâmpla să auzi bubuituri ciudate pe insulă, să știi că provin de la antrenamentele de aici.

În apropiere de baza militară se află și singura mânăstire din Samothraki (dacă nu iei în considerare și Mânăstirea Christos de lângă Therma, din care se păstrează doar ruinele). Este Mânăstirea Agios Athanasios, închinată Sfântului Atanasie. În anul 1771, aceasta a devenit metoc al Mânăstirii Iviron de la Muntele Athos. Pe atunci, mânăstirea era bogată, având în proprietate ogoare, vii, o moară și animale. Cele mai multe erau dăruite de localnici, în semn de mulțumire pentru miracolele înfăptuite de sfânt.

Sf. Atanasie este unul dintre sfinții cei mai iubiți din Samothraki și este considerat protector al crescătorilor de animale și tămăduitor al celor cu probleme psihice. Se credea că cei care dorm în timpul nopții în biserică vor fi vindecați de boală. Miraculos era considerat și chiparosul din curtea bisericii, din care se obișnuia să se rupă și să se păstreze în casă o crenguță. Pe 18 ianuarie, de ziua sfântului (care este sărbătorit și în data de 2 mai), după slujbă, avea loc o mare petrecere, cu mâncare, băutură și dansuri tradiționale.

Din anul 1965, Mânăstirea Agios Athanasios este administrată de Mitropolia din Alexandroupoli. Astăzi, se pare că ar mai avea un singur călugăr și mai păstrează singura arie de treierat rămasă în Alonia. Din păcate, nu am reușit niciodată să o găsesc deschisă.